Explicația materială a țesăturii electrostatice textile

Mar 14, 2020

Lăsaţi un mesaj

Materiale textile

Materialele textile sunt materiale izolatoare electrice, cu rezistență specifică ridicată, în special fibre sintetice precum poliesterul, fibra acrilică și fibra clor. Prin urmare, în procesul de prelucrare a textilelor, datorită contactului strâns și frecării dintre fibră și fibră sau dintre fibră și piesele mașinii. Determină transferul de sarcină electrică pe suprafața obiectului, rezultând electricitate statică. Fibrele cu aceeași sarcină se resping reciproc, iar fibrele cu sarcini diferite atrag părțile. Ca rezultat, așchiul este păros, părul firului este crescut, formarea ruloului nu este bună, fibra se lipește de părți, ruperea firului este crescută și umbra benzii dispersive se formează pe suprafața pânzei. După ce îmbrăcămintea este electrificată, o cantitate mare de praf va fi absorbită, care este ușor de contaminat. Mai mult, îmbrăcămintea și corpul uman, îmbrăcămintea și îmbrăcămintea vor fi, de asemenea, încurcate sau vor genera scântei electrice. Prin urmare, interferența electrostatică afectează procesarea lină, calitatea produselor și proprietățile de purtare ale țesăturilor. Când electricitatea statică este gravă, tensiunea statică este la fel de mare ca câteva mii de volți, ceea ce va produce scântei din cauza descărcării, va provoca incendiu și va provoca consecințe grave.

S-a descoperit de mult timp că atunci când doi izolatori se freacă unul de celălalt și se separă, obiectele cu coeficient dielectric mai mare au sarcină pozitivă, iar obiectele cu coeficient dielectric inferior au sarcină negativă. Aceasta este o lege descoperită la sfârșitul secolului al XIX-lea, care este în concordanță cu multe rezultate experimentale. Secvența potențialului electrostatic a diferitelor fibre obținute în urma experimentului este prezentată în tabelul 3-32 (condițiile experimentale sunt temperatura și umiditatea relativă a aerului de 33%). Când cele două tipuri de fibre din tabel sunt în frecare, fibrele de pe partea de sus a mesei sunt încărcate pozitiv, iar punctele de mai jos sunt încărcate negativ.

Tabelul 1 secvența potențialului electrostatic al fibrei

Lână, nailon, viscoză, bumbac, mătase, poliester, alcool polivinilic, poliacrilonitril, clor, nitril, clor, vinilpolipropilenă, fluor, fibre

+ -

Primul tabel de secvențe potențiale din 1757, care conține doar lână ca material textil, este aranjat la capătul aproape pozitiv al tabelului. Mulți oameni au făcut cercetări în acest domeniu în viitor. În unele secvențe potențiale publicate, ordinea de aranjare a diferitelor fibre nu este exact aceeași, iar unele diferențe sunt relativ mari. Dar, în general, fibrele de poliamidă (lână, mătase și nailon) sunt dispuse lângă capătul cu sarcină pozitivă al suprafeței, fibrele celulozice sunt dispuse în mijlocul suprafeței, iar fibrele cu lanț de carbon sunt aranjate la capătul cu sarcină negativă al suprafeței. Trebuie remarcat faptul că modificarea ușoară a condițiilor experimentale poate determina modificarea potențialului fibrei. Și după ce materialul textil este încărcat, potențialul fiecărei părți a materialului nu este același, unele părți au sarcină pozitivă, unele părți pot avea încărcare negativă, situația este mai complexă.

„Rezistența” electricității statice transportate de materialele textile este exprimată prin cantitatea încărcată (Coulomb sau unitate electrostatică) de materiale pe unitate de greutate (sau pe unitate de suprafață). Sarcina electrică maximă a tuturor tipurilor de fibre este aproape egală, dar rata de dezintegrare electrostatică este destul de diferită. Principalul factor care determină rata de dezintegrare electrostatică este rezistența specifică suprafeței a materialului. Relația dintre rezistența specifică suprafeței a unor țesături și timpul de jumătate necesar pentru degradarea electrostatică la jumătate din valoarea inițială.

Relația logaritmică dintre durata de înjumătățire-incarcată a diferitelor țesături și rezistența la suprafață este o relație liniară. Cu cât rezistența specifică suprafeței este mai mare, cu atât timpul de înjumătățire-este mai lung. Tabelul 1 arată relația dintre rezistența specifică suprafeței a unor țesături și timpul de înjumătățire-încărcăturii (condițiile de testare sunt temperatura 30oC și umiditatea relativă a aerului 33%). Când apare frecarea între cele două fibre din tabel, fibrele dispuse pe suprafață sunt încărcate pozitiv, iar fibrele de dedesubt sunt încărcate negativ.

„Rezistența” electricității statice transportate de materialele textile este exprimată prin cantitatea încărcată (Coulomb sau unitate electrostatică) de materiale pe unitate de greutate (sau pe unitate de suprafață). Sarcina maximă a tuturor tipurilor de fibre este aproape egală, dar rata de degradare a electricității statice este foarte diferită. Principalul factor care determină rata de dezintegrare electrostatică este rezistența specifică suprafeței a materialului.

Cu cât rezistența specifică suprafeței țesăturii este mai mare, cu atât durata de înjumătățire-încărcăturii este mai lungă. Prin urmare, dacă rezistența specifică a țesăturii textile este redusă într-o anumită măsură, fenomenul electrostatic poate fi prevenit.

Practica de producție arată că prelucrarea fibrei celulozice în fabricile textile este rareori perturbată de electricitatea statică. Prelucrarea, cum ar fi lâna și mătasea, există o anumită interferență electrostatică. Cu toate acestea, prelucrarea poliesterului, nailonului, poliesterului și a altor fibre sintetice este supusă celei mai mari interferențe electrostatice.

Pentru a rezolva interferența electrostatică în procesul de purtare a țesăturii din fibre sintetice, este necesar ca fibra sintetică și țesătura sa să aibă durabilitate și performanță antistatică. Există multe moduri de a face fibre sintetice, iar țesăturile lor au proprietăți antistatice durabile. De exemplu, când fibra sintetică este polimerizată sau filată, se adaugă un polimer hidrofil sau un polimer conductiv cu moleculară mică; sau o fibră compozită cu strat exterior hidrofil este realizată prin metoda filării compozite. De exemplu, în procesul de filare, fibra sintetică poate fi amestecată cu fibra cu absorbție puternică de umiditate sau, în funcție de secvența potențială, fibra cu sarcină pozitivă poate fi amestecată cu fibra cu sarcină negativă, iar țesătura poate fi tratată cu auxiliar hidrofil durabil.

Există trei tipuri de țesături antistatice pe piață: țesătură antistatică cu sârmă conductivă, țesătură antistatică cu fibră conductoare și țesătură antistatică cu finisaj auxiliar.


Trimite anchetă